Provincie

O persoană care îmi este foarte dragă îmi spune deseori, când sunt şapte metri sub pământ, că "asta e provincia". Şi ea, ca şi mine, crescând şi trăind în oraş mare, simte acel ceva, caracterizat de ea simplu şi concis: provincie. De când am venit aici, lumea încearcă să mă implice în tot felul de intrigi şi scandaluri. Oraşul acesta e plin, plin, plin de cercuri închise, bine definite, unde nu se poate intra. La şcoală le numeam bisericuţe. Dacă e să le numesc şi aici aşa...99% dintre locuitorii din judeţ sunt foaaarte credincioşi. Cred în puterea lor ca cerc închis, cred că ei sunt mari şi tari, iar oricine apare pe orizont, e duşman, intrus şi trebuie eliminat cât de repede posibil.
Pe de altă parte aici fenomenul "hai să vorbim despre ceilalţi pe la spate şi să îi facem în toate felurile" este atât de accentuat, încât mulţi se gândesc numai la asta, îşi trăiesc zilele ghidaţi de acest instinct nebun.
E adevărat că este provincie, dar să nu îmi ceară nimeni să mă amestec în noroiul şi mizeria asta. Ştiu că nu am nicio şansă să schimb mentalitatea instaurată aici de secole, nici nu am de gând. Aşa că singura soluţie este aceea să îmi controlez urechile, să aud numai ceea ce merită să fie auzit, iar mintea să o păstrez cât de cât limpede. Aaa, şi mai e ceva: să caut acel 1%, persoane venite din alte părţi sau care au trăit şi altundeva şi care realizează faptul că suntem toţi oameni, greşim, avem succese, vorbim, râdem, plângem şi gata. Acel 1% sunt oameni care pur şi simplu trăiesc viaţa lor şi nu a altora. Eu sunt printre ei, şi mai ştiu pe cineva aşa că nu sunt singură - hehe.