Schimbări

Iată că am deschis un nou blog... Nu pentru că nu îmi place cel vechi, dar acela era altceva...cu totul altceva.

Mă uit la entuziasmul egiptenilor, toate posturile de televiziune arată un fel de Hora Unirii a lor. Schimbarea aceasta era inevitabilă, iar odată cu ea poate ne schimbăm şi noi un pic. Cred că a venit timpul să nu mai punem = între arab şi terorist.
În toate aceste zile de proteste mă uitam pe siteul Al Jazeera şi mă minunam de ei. Sigur, nu atunci când violenţele au degenerat. Era absolut fascinant cum aceşti oameni se rugau împreună în Piaţa Tahrir. Erau musulmani şi creştini, împreună pentru o viaţă mai bună. Bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni.
18 zile de proteste, 300 de morţi, 10 pentru fiecare an de dictatură Mubarak. Nu întâmplător... Ceea ce este absolut bizar, cel puţin din punctul meu de vedere este că mubarak înseamnă fericit. Masr mubarak bs halla mata sayad Hosni Mubarak la fe al Qahira. (Egiptul e fericit numai acum, când d-l Hosni Fericit nu mai e la Cairo). Cât de fericit mai poate fi având pe conştiinţă o ţară a faraonilor distrusă şi 300 de oameni decedaţi? Dacă tot vorbesc despre înţelesul cuvintelor, mai adaug ceva: al Qahira=Cairo=cuceritorul. Isn`t that ironic? Don`t you think?
Sinceră să fiu, nu cred că revoluţiile din acea parte a lumii s-au terminat. Regele Abdullah al Iordaniei a demis guvernul, ceea ce poate duce la o linişte aparentă şi temporară la Amman, preşedintele sirian (de frică să nu ajungă să stea la soare în Arabia Saudita cu Ali şi Hosni) a anunţat reforme... Cât despre Yemen...e ca un butoi de pulbere.
Nemulţumirea acestor oameni este absolut de înţeles, iar faptul că îndrăznesc să facă ceva, este de admirat. Ceea ce nu îmi place deloc, este deja arhicunoscuta poziţie a Casei Albe. Dragă Barack Obama! Nu-ţi mai băga nasul unde nu-ţi fierbe oala.