Pentru cei ce se uită ciudat la mine

Dragi colegi de presă, şi nu numai, această postare este pentru voi. Pentru toţi cei ce se holbează la mine în timpul meciurilor, la conferinţe de presă, pe stradă şi oriunde mai este "necesar".
Da, eu sunt fata aceea care, maghiară fiind scrie (şi) pentru un cotidian românesc. Eu sunt cea care este prezentă la meciuri, indiferent dacă este handbal, baschet sau futsal, iar apoi scrie cronica jocului. Eu sunt cea care se simte în largul ei în această lume a bărbaţilor... Bărbaţi care se uită la press card-ul meu de un milion de ori.
Urăsc dispreţul din ochii acestor bărbaţi. Urăsc faptul că nu mă salută, deşi ştiu prea bine cine sunt şi ce caut acolo. Nu doresc să fiu prietenă cu ei, pentru că se spune că în presă nu există prietenie (nu sunt de acord), dar îmi permit să am pretenţia de a fi salutată.
În fine...
Un lucru însă trebuie să vă mai spun. Da, sunt extrem de mândră că pot face faţă acestei provocări de a scrie despre sport. Şi sunt mândră de faptul că sunt singura femeie din oraş care face acest lucru.
Cred că societatea are nevoie de exemple pozitive. Iar eu, fără a mă lăuda, spun că sunt un exemplu pozitiv în acest sens. Haideţi fetelor la meci.

8 Martie

Niciodată nu mi-au plăcut aşa zisele sărbători...gen 8 Martie. Ieri însă am decis sa caut ceva frumos, să nu mai fiu enervată şi frustrată de toată hărmălaia asta. M-am dus la vânzătorii de flori să fac un reportaj despre afacerea lor de 8 Martie. Sigur că s-au plâns de frig, de criză, de orice, după care una dintre ele spune: "Păi măcar de 8 Martie şi Ziua Morţilor să mai câştigăm ceva. Ce, 200 de milioane sunt bani?" M-am uitat la ea, avea cam jumătate de kg de aur pe ea...păi aşa...nu e mult. În fine. M-am dus mai departe, în căutare de ceva frumos, touching... Am primit urări, flori, nimic deosebit. Am văzut băieţi enervaţi că dau o grămadă de bani pe buruieni, le-am zâmbit.
Ajunsă în redacţie am deschis calculatorul şi am găsit un articol despre ţările unde ziua de 8 Martie este sărbătoare legală. Ţări islamice, din jurul Caucazului, Nepal sau Madagascar. Bizar şi morbid, ştiind că acolo femeile au cea mai grea soartă.
Apoi am deschis siteul Háromszék şi am găsit ceea ce căutam. Un articol drăguţ scris de Farczádi Boti, unul pe care l-am citi şi recitit de zeci de ori şi nu mă mai săturam. Da, uite că se poate să găseşti de 8 Martie şi un cadou mai altfel...scris simplu, dar cu un înţeles adânc. Köszi, Boti.