Niciodată nu mi-au plăcut aşa zisele sărbători...gen 8 Martie. Ieri însă am decis sa caut ceva frumos, să nu mai fiu enervată şi frustrată de toată hărmălaia asta. M-am dus la vânzătorii de flori să fac un reportaj despre afacerea lor de 8 Martie. Sigur că s-au plâns de frig, de criză, de orice, după care una dintre ele spune: "Păi măcar de 8 Martie şi Ziua Morţilor să mai câştigăm ceva. Ce, 200 de milioane sunt bani?" M-am uitat la ea, avea cam jumătate de kg de aur pe ea...păi aşa...nu e mult. În fine. M-am dus mai departe, în căutare de ceva frumos, touching... Am primit urări, flori, nimic deosebit. Am văzut băieţi enervaţi că dau o grămadă de bani pe buruieni, le-am zâmbit.
Ajunsă în redacţie am deschis calculatorul şi am găsit un articol despre ţările unde ziua de 8 Martie este sărbătoare legală. Ţări islamice, din jurul Caucazului, Nepal sau Madagascar. Bizar şi morbid, ştiind că acolo femeile au cea mai grea soartă.
Apoi am deschis siteul Háromszék şi am găsit ceea ce căutam. Un articol drăguţ scris de Farczádi Boti, unul pe care l-am citi şi recitit de zeci de ori şi nu mă mai săturam. Da, uite că se poate să găseşti de 8 Martie şi un cadou mai altfel...scris simplu, dar cu un înţeles adânc. Köszi, Boti.
No comments:
Post a Comment