Inevitabil ajung la recensământ. La fiecare colţ de stradă mi se spune ce să răspund, pentru că, potrivit propagandei, "fiecare maghiar contează". Ei da, serios? Mă simt extrem de jignită de această manevră a celor în cauză. Până la urmă să nu creadă nimeni că sunt analfabetă combinată cu o schizofrenie cronică. Este absolut degradant ceea ce se întâmplă pe acest plan. Aşa cum potrivit manevrelor PDL ajungem încet mai rău decât am fost pe vremuri, aşa suntem priviţi şi de ceilalţi, care ne cred proşti.
La recensământ ideal ar fi fost să fie o etnie numită "transilvănean", aş fi spus cu mare drag că sunt o transilvăneancă. Da, cam tot atât de aproape mă simt de Bucureşti, ca şi de Budapesta, million miles away. Dar mă simt legată de Braşov, Sibiu, Cluj. Aceasta ar fi cheia...dar normal că nu o aduc în discuţie distinşii politicieni. Dacă ar fi o regiune cât de cât separată, Transilvania, multe dintre problemele noastre s-ar rezolva. Dar restul ţării ar cam muri de foame. Ei, uite de asta rămânem aşa cum au stabilit. Ei. Noi să spunem frumos că suntem maghiari pentru că aşa trebuie.
O chestie nu mai înţeleg, poate mă lămureşte cineva: cine mai crede o boabă din ce spun cei din CV şi HR despre Ţinutul Secuiesc dacă ei ne îndeamnă să nu mai fim secui? Adică acum voi, masele de secui din aceste judeţe ştergeţi tot patriotismul local de secui din voi şi deveniţi cu toţii maghiari peste noapte, ca să vadă Bucureştiul cât suntem de mulţi, iar Budapesta că îngenunchem din nou în faţa lor. În faţa celor care nu ne-au vrut. Frumos.
No comments:
Post a Comment