Acasă într-o altă lume

Înainte de plecarea mea la Londra m-am gândit că va fi la fel ca și în cazul altor orașe europene: frumos, curat, dar nu cred că aș sta acolo. M-am înșelat însă pentru că Londra este cu totul altfel decât mi-aș fi imaginat. Acea diversitate de oameni, culturi și obiceiuri amestercate în aglomerația cotidiană, miile de turiști pe care nici măcar nu îi poți deosebi de localnici, mi-au dat un sentiment foarte ciudat, acela că sunt acasă. Mi-a plăcut aglomerația din metrou, regulile stricte ale londonezilor, mi-a plăcut transportul lor și mâncarea tradițională, oamenii care citeau în timp ce mergeau la serviciu, multitudinea de spanioli, de indieni, arabi și chinezi, îmbrăcpămintea ciudată purtată de fiecare în parte. Este o lume ce este atât de aproape de mine, și n-m văzut decât o firimitură din ea. Contrastele au fost cele care au creat în imaginația mea sentimente ciudate. Ghetoul din Tottenham și bogăția din Notting Hill sau Chelsea, blitzurile aparatelor de fotografiat ale japonezilor și fiecare homeless care ținea în brațe un cățel și citea o carte, negresele cu cerceii imeși și puținii gentlemani cu cravată formeză o paletă ce nu se aseamănă cu nimic trăit de mine vreodată. Din prima zi am știut că Londra mă face să mă simt acasă, că este un loc unde mi-ar plăcea să trăiesc, să alerg cu paharul de cafea către metroul ce mă duce în centru, că aș asculta zilnic propoziții ca: „The next station is Earls Court. This is a Distric line service to Wimbledon” sau „Mind the gap, please, mind the gap”.
Londra este un oraș anti proști. La fiecare trecere de pietoni scrie pe jos „look left” sau „look right”, pentru a rămâne în viață. La fel și în stațiile de metrou ești ghidat în așa fel încât să nu te pierzi. Au reguli scrise și nescrise pe care le respectă toți. Nu vezi trafic aglomerat în centru, n-am auzit niciun claxon, iar singura înjurătură a fost din partea lui X către Ionică (muncitori probabili care s-au dus la englezu să câștige un ban).
Nu știu dacă mă voi muta vreodată la Londra sau nu. Dacă voi avea ocazia însă, nu o voi rata. În doar câteva zile am avut deja vu de mai multe ori, lucru ce nu s-a întâmplat nici la Viena, nici la Budapesta, nici la Munchen sau Istanbul.
Yes, I love London.